De vorba cu una dintre cele mai mari pianiste ale Romaniei/ Braileanca Ioana Maria Lupascu, eroina plina de har a unor spectacole absolut de neuitat
De vorba cu una dintre cele mai mari pianiste ale Romaniei, braileanca Ioana Maria Lupascu. Ziarul Infobraila a realizat un interviu cu una dintre emblemele Brailei, Ioana Maria Lupascu, solista Filarmonicii din Ploiesti si eroina plina de har a unor spectacole absolut de neuitat. Una dintre cele mai bune pianiste si artiste din tara, modesta, sincera, naturala si zambitoare, Ioana s-a nascut in urma cu 43 de ani, in Braila
Incepe studiul pianului la varsta de 4 ani. Absolva Liceul de Muzica ” George Enescu” Bucuresti, apoi Conservatorul “Ciprian Porumbescu” Bucuresti, obtinand apoi la sustinerea licentei (Conservatorul ” George Enescu” Iasi) nota maxima.
In anul 2000 este admisa la Masterul ” Virtuosity Level ” la Conservatoire du Lausanne, Elvetia la clasa Prof. JF Antonioli, dar dupa cateva luni se muta in Italia, unde devine studenta marelui pianist Lazar BERMAN, la Accademia Europea di Musica. Dupa incheierea masterului de trei ani de zile in Perfectionare Solistica, a continuat sa lucreze cu Maestrul Berman pana la tragica sa disparitie in 2005 si cei cinci ani de studiu cu marele pianist au ajutat-o sa-si imbogateasca mijloacele de expresie muzicala si sa aprofundeze viziunea asupra interpretarii solistice. Maestrul Berman o definea drept ” o solista cu imense posibilitati tehnice si artistice”. A mai lucrat si cu Valentina Berman, Lucia Teodorescu, Dag Aschatz. In primavara anului 2005 se reintoarce in Romania.
Castigatoare, finalista sau laureata a numeroase concursuri, dintre care Lira de Aur-Suceava( Premiul I, II, III), Concursul National de Muzica – in anii copilariei (Premiul I), “Mihail Jora” Bucuresti (premiu special), Konzerteum – Grecia (Premiul III), Ferdi&Lili Statzer – Istanbul , Turcia (unde a castigat si Premiul “Vedat Kosal “) nu s-a simtit atrasa de viata competitionala si a inceput cariera solistica, fiind prezenta pe scene din Italia, Romani, Elvetia , Croatia, Slovacia, Belgia, Lituania, Turcia, Spania, Germania.
Este invitata ca solista in concertul de deschidere al Festivalului Marile Serate Muzicale ale Bucurestiului 2017. Si tot din toamna lui 2017 ia parte la proiectul Oedipe pe intelesul tuturor, conceptul baritonului Stefan Ignat, cotinuat de Enescu pe intelesul tuturor din 2018.
In 2018 debuteaza pe scena Operei Nationale Romane Bucuresti ca pianist concertist in spectacolul ROMANESTE ( concept Stefan Ignat ) si in 2019 cu Concertul Pathetique de Franz Liszt.
Povestiti-mi putin despre inceputuri. Cum a fost copilaria dumneavoastra si care este cea mai frumoasa amintire pe care o aveti cu orasul nostru?
Copilaria mea a fost frumoasa, dar competitiva. Faceam innot, gimnastica, pian, vioara, la care adaugam si patinajul iarna… Invatam foarte bine la scoala. Nu prea aveam timp de joaca. Nu stiu daca am o amintire preferata, toata copilaria a fost frumoasa, dar plecand la 12 ani de acasa, singura perioada in care am locuit cu parintii a fost copilaria si o pastrez in suflet.
Cand v-ati dat seama de chemarea pe care o aveti catre muzica?
Destul de devreme, pentru ca asta spuneau si cei care ma ascultau si pentru ca invatam totul repede. Dar nu imi doream sa fac aceasta meserie. Respingeam pianul din cauza unui profesor de la Bucuresti, pedofil. Multa vreme am asociat pianul cu acest tip si tot ce doream era sa numai aud de muzica. In liceu… Nu studiam aproape niciodata acasa. Doar la orele de pian. Era evident ca am foarte mult talent, daca fara studiu ma mentineam la liceul de muzica din Bucuresti fara probleme. Devenind aproape adult, fiind in conservator si avand posibilitatea sa nu mai fac pian, am descoperit ca doresc sa fac. Si atunci m am apucat serios de studiu.
V-a calauzit cineva pe drumul acesta? Proveniti dintr-o familie de artisti?
Multi. Am avut multi profesori. Dar calauze….intai ar fi Dumnezeu si Maica Domnului, ar fi parintii apoi si ar fi Lazar Berman. Provin dintr o familie cu lunga traditie in medicina, nicidecum artisti. Mama, tata, bunicul din partea tatalui au fost medici. Dumnezeu a deschis drumuri in fata mea surprinzatoare, parintii mi au fost intotdeauna alaturi si mi au oferit suport iar Lazar Berman a fost mentorul de care aveam nevoie si pentru care am muncit in cei cinci ani cat i am fost eleva, cat pentru toata adolescenta in care nu am atins pianul pentru studiu. De la el am invatat atat pian cu adevarat cat si solistica. De fapt el pregatea doar solisti, altceva nu il interesa, nu isi pierdea timpul. Si adevarul e ca aproape toti elevii lui au cariere de concertisti azi. Apoi, mai tarziu, am cunoscut oameni de la care am invatat. Colaborari cu artisti ca Stefan Ignat sau Daniela Nane.
Ce v-a motivat sa studiati in alta tara si cum a fost experienta cu maestrul Lazar Berman?
In momentul in care am inceput sa doresc sa fac aceasta profesie cu adevarat si am dorit chiar sa invat sa cant la acest instrument… A devenit evident ca trebuie sa plec din tara pentru a avea de la cine sa invat. Intre a alege o universitate faimoasa, dar unde predau si mediocrii si a alege un profesor faimos, un pianist faimos, eu am ales pianistul si nu universitatea de rasunet. Mie imi placea felul in care el interpreta absolut orice, mai mult decat orice alt pianist si Dumnezeu a facut sa se poata, sa devin studenta lui. Pentru toti profesorii de cosmar pe care i am suportat, Dumnezeu a incununat chinurile mele cu aceasta minunata experienta. A fost greu, chiar foarte greu pentru ca el avea standardele lui personale si daca nu te ridicai la acest nivel… Plecai de tot acasa. Era o lunga lista de asteptare la clasa lui si iti lua imediat cineva locul. Dar tot ce stiu eu azi… De acolo stiu.
Cum ati hotarat sa va intoarceti in tara si sa nu ramaneti in strainatate?
Eu hotarasem sa raman in strainatate pentru ca imi era bine. Stateam intr o mansarda boema in centrul orasului Milano, aveam multi prieteni, cantam foarte mult, colaboram cu o agentie mare de impresariat. Dar Dumnezeu a hotarat altfel. Cand a murit tata si la o luna si maestrul Berman, am simtit ca trebuie sa ma intorc. Simteam nevoia sa fiu mai aproape de mama. Si o perioada mi a fost greu sa imi revin emotional.
Cum este pentru dvs sa cantati in casa celui mai mare pianist roman, Dinu Lipatti?
Un muzician ajunge, sau ii e de dorit sa ajunga sa cante in locuri de rasunet. Este o emotie speciala sa canti in casa lui Lipatti. A fost o mai mare emotie sa ating acum vreo 12 ani cred, pianul pe care a cantat Liszt. Am fost mai mult decat onorata sa fiu prima solista care sa sustina un concert simfonic pe marea scena a Operei Nationale Bucuresti. Am avut emotii tare mari, imi amintesc, cand am cantat pe scena pe care au trecut toti marii pianisti, a Conservatorului G Verdi din Milano. Si cel mai intens moment a fost cand am cantat prima oara in fata unuia din cei mai mari pianisti pe care i a avut lumea din toate timpurile : Lazar Berman.
Cum traiti momentul intalnirii cu spectatorii dvs?
Cu bucurie, intotdeauna. Ca e sala mica sau mare, un artist se bucura intotdeauna. Tot ce se petrece inainte de spectacol are ca finalitate intalnirea cu publicul.
Cum va definiti personalitatea?
Nu incerc sa ma definesc pentru ca m as limita. Si apoi.. Este in continua schimbare si imbogatire si redefinire.
Cum arata viata dvs? Sunteti casatorita? Aveti copil?
Viata mea este foarte plina. Nu sunt casatorita, dar am o fetita si tot timpul meu se imparte intre ea si profesie.
Stim ca sunteti o persoana credincioasa, dar in ce consta fericirea artistei Ioana Maria Lupascu? Cum faceti fata incercarilor sau obstacolelor?
Fericirea mea consta in lucruri simple, in micile bucurii ale vietii. Imi place sa gasesc partea frumoasa in orice si sa ma bucur de fiecare clipa. Atat in obstacole sau incercari, cat si in bucurii, eu il gasesc pe Dumnezeu. Lui ii multumesc, Lui ma rog pentru ajutor sau orice rezolvare. Si nu exista ca Dumnezeu sa ramana dator cuiva pentru ca Dumnezeu este iubire cum toata lumea spune, dar Dumnezeu este si dreptate. Mai ales dreptate. Desigur, daca ne rugam pentru ceva de folos si bineplacut Domnului si nu pentru cine stie ce aiureala. Toti avem obstacole si incercari, nu se poate fara. Ne uitam la viata lui Iisus si vedem incercarile Lui, evident vom avea si noi. Totul e cum le trecem. In fiecare incercare, Dumnezeu este acolo sa ne ajute, totul e sa il rugam sa o faca si totul e sa ii deschidem pe deplin usa sufletului nostru. De multe ori avem mai multa incredere in ajutorul omenesc, dar omul e doar o unealta in slujba fie a binelui fie a raului si atunci Dumnezeu ne lasa sa primim ajutor de acolo unde ne punem cele mai mari sperante. Dar daca ne am da seama ca la Dumnezeu este ajutorul in orice problema avem, atunci toate s ar rezolva minunat.
Ati schimba ceva in viata dumneavoastra?
Nu. Viata mea este asa cum trebuie sa fie. Cu bune si rele, inseamna ca asa arata examenul pe care trebuie sa il dau, asa arata lectiile pe care trebuie sa le invat. Orice se intampla este ingaduit de Dumnezeu. Cand se intampla ceva ce nu imi place, am invatat sa ma gandesc… De ce? Unde am gresit eu? Ce pot eu indrepta in comportamentul meu ca sa indrept o situatie care poate parea nedreapta. Daca e ingaduita…exista motiv.
Ce planuri aveti pentru 2020? Proiecte?
Planuri nu imi mai fac demult. Las sa se intample lucrurile si ma las in voia lor. Unul din cele mai grele lucruri pe care a trebuit sa le invat a fost sa ma las in voia Domnului.
Ati primit vreo recunoastere din partea oficialitatilor din Braila?
Nu, niciodata. Si nici nu a venit nimeni vreodata la concertele mele. Ma refer la autoritati. E bine sau e rau? Nu stiu. Omeneste mi ar face placere, dar pana la urma nu are importanta. Este placuta o recunoastere, dar nu e esentiala si nici definitorie. Eu privesc lucrurile din alta perspectiva.
