Sfinţii Constantin şi Elena, sărbătoriți de ortodocşi pe 21 mai. Istorie, tradiţii şi obiceiuri
Crestinii ortodocsi ii sarbatoresc pe 21 mai pe Sfantul Imparat Constantin cel Mare si pe mama sa, Elena, cunoscuti drept cei care au dat libertate crestinismului. Datorita sfintilor Constantin si Elena, crestinismul a devenit religie interzisa, jertfele sangeroase au fost interzise, iar duminica a devenit zi de odihna in Imperiul Roman.
Cine a fost Constantin
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 – 22 mai 337), cunoscut ca Sfantul Constantin cel Mare, a fost imparat roman, proclamat Augustus de catre trupele sale in data de 25 iulie 306.
Istoricii bisericesti Eusebiu de Cezareea si Lactantiu afirma ca inaintea luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului), din 28 octombrie 312, contra lui Maxentiu, Constantin a vazut pe cer, ziua, o cruce luminoasa, deasupra soarelui, cu inscriptia “prin acest semn vei invinge”. Noaptea, in vis, i s-a aratat Mantuitorul, cerandu-i sa puna pe steagurile armatei sale crucea crestina, ca semn protector in lupte. Constantin a castigat batalia, iar dovada a credintei sale in ajutorul divin este inscriptia de pe Arcul lui Constantin din Roma, pastrata pana astazi, prin care el marturiseste ca a castigat lupta “prin inspiratie divina”.
In ianuarie 313, imparatul Constantin cel Mare emite Edictul de la Milan, prin care crestinismul devine “religie permisa”, alaturi de altele din imperiu. El ia totodata masuri in favoarea Bisericii crestine, inlatura din legile penale pedepsele contrare crestinismului, imbunatateste tratamentul in inchisori, usureaza eliberarea sclavilor acordand episcopilor si preotilor dreptul de a-i declara liberi in biserici. Protejeaza prin lege pe saraci, orfani si vaduve, modifica legislatia privind casatoria, ingreuneaza divortul si pedepseste adulterul.
De asemenea, el a atribuit Bisericii crestine casele imperiale de judecata (basilikos oikia), care vor purta in continuare numele de bazilici. Inca din anul 317, a inceput sa bata moneda cu monograme crestine.
Imparatul Constantin cel Mare a declarat, in 321, duminica, sarbatoarea saptamanala a crestinilor, drept zi de odihna in imperiu, zi in care si soldatii asistau la slujba.
Imparatul si familia sa au sprijinit repararea bisericilor, dar au ajutat si la construirea altora mai mari si mai frumoase la Ierusalim, Roma, Antiohia, Nicomidia, Tyr etc. Totodata, imparatul Constantin cel Mare a construit o noua capitala – inaugurata la 11 mai 330 -, transformand orasul Bizantium in orasul Constantinopol, care timp de o mie de ani va fi capitala crestina a Imperiului Roman. Aici a construit numeroase lacasuri de cult printre care Biserica Sfintiilor Apostoli.
Din dorinta de a ajuta Biserica, a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, impotriva ereziei lui Arie. Sub influenta Sfantului Atanasie cel Mare, Sinodul a proclamat invatatura ortodoxa despre dumnezeirea Fiului care este “Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut” (Simbolul credintei sau Crezul).
Sfantul Constantin cel Mare a murit in Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337, si a fost inmormantat in Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.
Cine a fost Elena
Originara, probabil, din Drepanum (numit dupa aceea Helenopolis), din Golful Nicomidia, se presupune ca era fiica unui hangiu. O legenda ulterioara, mentionata de Geoffrey of Monmouth, spune ca era fiica regelui Coel, care a casatorit-o cu Constantius Chlorus I pentru a evita razboaiele dintre britanici si Roma. Constantius Chlorus a divortat de ea, in jurul anului 292, pentru a se casatori cu fiica vitrega a lui Maximian, Teodora. Constantin, fiul Elenei, a devenit apoi imparat al Imperiului Roman si, ca urmare a ascensiunii acestuia, ea a devenit o prezenta importanta la curtea imperiala.
Potrivit istoricului Eusebiu, Sfanta Elena a primit botezul in anul 313. Sfanta imparateasa a fost o crestina foarte evlavioasa sprijinind ridicarea a numeroase lacasuri de cult, printre care Biserica Invierii Domnului zidita langa Sfantul Mormant, biserica din Ghetsimani, precum si alte 18 lacasuri de cult. De asemenea, Sfanta Elena a mers la Ierusalim, unde a gasit crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos. Sfanta Cruce a fost mai apoi inaltata solemn in vazul poporului crestin de episcopul cetatii Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. Sfanta Imparateasa a murit la Roma, in anul 327.
Traditii si obiceiuri in ziua sfintilor Constantin si Elena
In Romania exista o serie de obiceiuri si superstitii in aceasta zi. Din batrani se spune ca aceia care vor munci pamantul in aceasta zi vor avea parte de o invazie a pasarilor daunatoare.
In aceasta zi nu se lucreaza ogoarele, nu se da cu sapa, nu se plivesc ierburile. Mai mult, in alte zone se spune ca aceasta este ziua in care pasarile isi invata puii sa zboare.
In calendarul popular, sarbatoarea Sf. Constantin si Elena este o sarbatoare a pasarilor de padure, numita Constantin Graur sau Constantinul Puilor. In aceasta zi, era interzis sa se munceasca, iar prin odihna de la muncile campului, se credea ca recoltele nu vor fi mancate de pasari. Ziua de Constantinul Puilor era ultima zi in care se mai semanau porumbul, ovazul si meiul.
In popor se spune ca tot ce se seamana dupa aceasta zi se usuca. Este ziua in care pastorii hotarasc cine va fi baci, unde se vor face stanele si pe cine vor angaja sa le pazeasca pe timpul pasunatului. Se masoara si se inseamna pe raboj laptele de la oile fiecaruia.
De Sfintii Constantin si Elena femeile dau cu tamaie si stropesc cu aghiasma pentru a alunga duhurile rele si necurate.
Pentru sanatate si bunastare, in ziua praznicului, unul dintre membrii familiei este bine sa duca la biserica trei bujori imbobociti, flori de lamaita, dulciuri facute in casa si paine.
